Genele și influența lor asupra dietei

Genele și influența lor asupra dietei

Cine îți poate sta în cale atunci când te ia foamea? Foamea aia, știi tu, de vezi alb-negru.

Rațiunea nu prea, că nivelul de energie în organism e pe roșu și creierul preia – sau predă… – legătura direct de la stomac.

Un prieten bun, care să fie în preajmă și care să fie mai puternic decât tine. Fizic. Să te țină să nu dai iama în bunătăți.

Tu. Dacă ai o voință de fier și un scop foarte motivant. Te admir!

Tu sau mai bine zis mini-tu – genele tale. Acele unități moleculare ale eredității.

Ei bine, da, evrika! Așa cum spuneam în articolul precedent, genele și influența lor asupra dietei a fost subiectul ultimilor ani în cercetarea științifică. Analiza genelor dezvăluie aspecte interesante despre felul în care să te hrănești. Este important să știi tocmai pentru a nu fi nevoit să te lupți cu foamea și cu dietele.

O dietă nedocumentată din această perspectivă evidențiază mai greu – sau poate deloc – reacțiile organismului tău la diferiți factori.

Voi da câteva informații documentate în continuare.

Predispoziția la îngrășare

Din perspectiva metabolismului carbohidraților, testul genetic arată predispoziția la îngrășare, la depozitarea de grăsimi în organele interne și în zona abdominală.

Un studiu realizat la Universitatea din Navarra, Pamplona, Spania și publicat în revista Journal of Nutrition din august 2003, a arătat că femeile cu o variantă Glu27 și un aport de carbohidrați care reprezintă mai mult de 49% din consumul total de calorii au avut o creștere de aproape trei ori a riscului de apariție a obezității. O variantă alternativă a aceleiași gene nu a fost legată de un risc mai mare de obezitate în raport cu aceleași niveluri de consum de calorii din carbohidrați. Acest lucru ar putea explica de ce unele femei pe diete bogate în carbohidrați câștigă în greutate, în timp ce altele nu. (1)

Relaţia între alimentaţie, stil de viaţă şi factori genetici în metabolismul lipidelor a făcut subiectul altor studii. Acestea au demonstrat că variaţiile genetice sunt în măsură să modifice profilul lipidic. Pot influența absorbția, transportul și metabolismul lipidelor, precum și efectul grăsimilor saturate și nesaturate asupra profilului lipidic hematic. În plus, anumite polimorfisme genetice au fost asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare.

Polimorfismele genetice în diferite apolipoproteine au fost asociate cu boala cardiovasculară (Nuno și Heuberger, 2014). Un alt studiu asupra copiilor chinezi de vârstă școlară a arătat o asociere între rs7206790 și rs11644943 ale genei FTO și obezitate (Xu și colab., 2014). (2)

Metabolismul nutrienților și predispoziția către diferite afecțiuni

Sunt anumite informații asupra capacității de detoxifiere din fazele I și II pe care testul genetic ți le prezintă. Analiza permite identificarea predispoziției la acumularea de metaboliți toxici și a posibilității de a dezvolta diferite afecțiuni în care procesele de detoxifiere au un rol important, inclusiv în cancere. (3)

În plus, este determinat riscul de acumulare de radicali liberi, care deși participă la homeostazia celulară, sunt molecule toxice care pot induce daune la nivel celular. De cele mai multe ori acestea sunt responsabile de apariția diferitelor patologii și a îmbătrânirii.

Biomarkerii inflamatorii – indicatori ai sănătății sistemului imun

Inflamația sistemică cronică este asociată cu toate cauzele de mortalitate la persoanele în vârstă și cu multe alte afecțiuni, precum bolile cardio-vasculare, Alzheimer, osteoporoză. (4) Întrucât procesul inflamator reprezintă substratul multor afecțiuni actuale, determinarea citokinelor implicate în predispoziția genetică în inflamație (IL6, TNFa, CRP, IL6R) este de mare însemnătate.

Proteina C reactivă este una dintre cele mai investigate citokine în cercetările cu privire la bolile cardiovasculare. Este dovedit faptul că este implicată în atacul cerebral. Interleukina-6 este o citokina pro-inflamatorie asociată cu creșterea riscului vascular. Este legată, în mod paradoxal, de molecule antiinflamatorii printr-un mecanism complex de autoinhibare a reacției. (5)

Determinarea genei MTHFR

Gena MTHFR codifică pentru enzima implicată în metabolismul și utilizarea acidului folic, a vitaminei B6 și a vitaminei B12. Enzima are un rol central în sinteza ADN și în metilație.

Când nivelul de MTHFR este scăzut (în special când o persoană are două copii ale polimorfismului rs1801133), nu se poate procesa bine acidul folic. În acest caz, nivelul de homocisteina poate să crească. Nivelul crescut de homocisteina este legat de inflamație și de bolile cronice, în special de bolile de inimă și accidentele vasculare. (6)

Vitamina D

Reglează metabolismului calciului, stimulează absorbita calciului și fosfatului în mucoasa intestinală favorizează formarea complexului fosfor – calciu în sânge, care stă la baza mineralizării oasoase. Vitamina se găseşte în alimente ca ulei de ficat de pește, peștele gras, gălbenușul de ou, laptele integral și untul, dar poate fi produsă şi de piele sub acţiunea razelor ultraviolete ale soarelui.

Pe termen lung carenţa de vitamina D creşte riscul de osteoporoză şi fracturi. Un nivel optim de vitamina D este important în scăderea riscului de cancer. Un studiu pe femei aflate la menopauză a arătat că prin menținerea unui nivel de 40 ng/ml s-a redus riscul de cancer cu 77%. (7) Din acest motiv este importantă determinarea genei VDR care codifică pentru receptorul vitaminei D.

Genotipul genei ADH1C (Alcool dehidrogenază 1C)

ADH1C metabolizează alcoolul, formând acetaldehida, compus toxic responsabil de efectele consumului excesiv. Cunoașterea lui duce la înțelegerea modului în care organismul răspunde la ingestia de alcool. Alcoolul este o substanță toxică pentru organismul uman, fiind identificate 2 tipuri de metabolizare: lent sau rapid.

Gena ACE

ACE codifică pentru enzima omonimă și joacă un rol cheie în homeostazia cardiovasculară. Studii recente au evidenţiat legătura dintre genotipul I/I, I/D şi sensibilitatea la sarea din dietă.

Gena CYP1A2

Codifică pentru enzima citocrom P450, implicată în faza I (de activare) a eliminării toxinelor, inclusiv în metabolismul cafeinei. Variațiile genei CYP1A2 determina cât de repede o persoană metabolizează cafeina. În cazul unui metabolism lent al cafeinei, mai multă cafeină se pare că duce la creșterea riscului de boli cardiovasculare. Pentru un metabolism rapid, mai multă cafeină scade riscul bolilor cardio-vasculare. (6)

În plus, profilul genetic oferă indicii cu privire la activitate sportivă care se potrivește cel mai bine organismului tău. Poți afla care tip de efort fizic (de putere sau de rezistență) este cel mai potrivit pentru a obține rezultatele așteptate. Exercițiile concepute în funcție de genotip nu numai că au un efect mai bun, ci mai ales, determină o mai mare capacitate de a le integra în rutina ta.

Cu toate aceste informații, genele și influența lor asupra dietei te definesc doar pe tine. Ele îți permit să-ți construiești dieta personalizată, doar a ta. Imaginează-ți pentru câteva clipe: de la ce alimente să alegi, la cum să le mănânci și când și chiar și ce exerciții fizice te ajută în mod special pe tine, totul se poate determina printr-un simplu test genetic. Asta se traduce în acea dietă cu care nu te chinui, pentru că este integrată în rutina ta, în preferințele tale și în felul în care corpul tău funcționează.

Toate duc, de fapt, la a construi acel stil de viață cu care să fii mulțumit și care să te mențină sănătos. Nu pentru o lună, ci pentru toată viața.

Succes!